Etapa 1 - Acceptarea realitatii pierderii
Primul pas il reprezinta intelegerea realitatii - ca persoana draga a murit, ca a plecat si nu se va mai intoarce. O prima treapta catre acceptarea realitatii este sa se ajunga la credinta ca reuniunea este imposibila, cel putin in aceasta viata. Trebuie inteles si acceptat faptul ca dupa decesul cuiva drag este normal sa se spere la o intalnire sau sa se aiba impresia ca persoana decedata nu a plecat dintre noi.Oricum, pentru majoritatea oamenilor, aceasta iluzie nu dureaza mult, iar acest lucru ii ajuta sa treaca la etapa a doua.
Etapa 2 - Trairea durerii provocata de pierdere
Este necesar sa fie recunoscuta durerea si sa se treaca peste momentul respectiv. In caz contrar aceasta durere - fizica, emotionala, comportamentala - se va manifesta printr-un simptom sau o forma de comportament aberant.
John Bowlby afirma: " Mai devreme sau mai tarziu, unii dintre cei care evita orice forma de durere constientizata, vor ceda psihic - vor ajunge la o forma sau alta de depresie."
Unul din scopurile psihoterapiei este sa ajute persoana sa treaca prin aceste momente dificile, sa nu poarte cu ea aceasta durere toata viata.
Etapa 3 - Adaptarea la un nou mediu din care persoana decedata lipseste
Adaptarea la acest mediu nou reprezinta, pentru persoane diferite, lucruri diferite, in functie de relatia pe care acestea o aveau cu decedatul si rolurile pe care acesta le-a avut in viata fiecaruia. De obicei, supravietuitorul nu este constient de aceste roluri pana in momentul pierderii. Evitarea acestei etape este nonadaptativa pentru travaliul de doliu.
Etapa 4 - Retragerea energiei emotionale si reinvestirea ei in alta relatie
" Doliul are de indeplinit o cerinta psihica precisa; functia lui este sa desprinda amintirile si sperantele de persoana decedata." - puncteaza S. Freud.
In loc sa mearga mai departe pentru a forma noi legaturi, oamenii se agata de legatura din trecut si acesta este unul din motivele pentru care aceasta etapa este cea mai grea de trecut.
" Gasim un loc pentru ceea ce am pierdut. Desi stim ca dupa o astfel de pierdere, durerea acuta a doliului va disparea, stim si ca vom ramane de neconsolat si nu vom reusi niciodata sa gasim un substitut. Indiferent de ce anume va umple golul, chiar daca va fi umplut complet, acesta va fi intotdeauna altceva." - S. Freud
Bibliografie: Psihologie medicala - Doina Cosman